Biserica și școala din cartierul Apărătorii Patriei, construite cu bani din loterie

1722

La poalele Bucureștilor, în comuna suburbană Șerban-Vodă, mai jos de răspântia blestemată a Mandravelei și de măreața mănăstire Văcărești, după ce ororile primului război mondial au luat sfârșit, s-a născut un cartier format din foști luptători pe front.

Drept răsplată, veteranii și urmașii acestora au fost împroprietăriți cu loturi de pământ a câte 5000 m2, unde și-au înjghebat gospodării.

Cum putea să se numească noua așezare, altfel decât Apărătorii Patriei?

Veniți din toate colțurile țării, locuitorii și-au mai ostoit dorul de casă dând străzilor dintre parcele numele localităților de baștină. Așa se face că o plimbare prin sudul capitalei ne amintește de Moldova (strada Dălhăuți), de Ardeal (străzile Plaiul Foii, Zărnești, Poieni, Boian) sau de Vechiul Regat (străzile Râul Vedea, Cătrunești, Comișani, Dumbrăvești).

Citește și: Șoseaua Giurgiului din Sectorul 4 va fi inclusă în Sistemul de Management al Traficului București, anunță Primăria Capitalei

În 1923, Primăria București a alocat parohiei noii așezări un teren de 1000 m2 pentru construirea unei biserici. Câțiva dintre întemeietorii cartierului au format Societatea „Apărătorii Patriei” a Demobilizaților, unindu-și eforturile pentru ridicarea lăcașului de rugăciune și a unei clădiri destinate școlii primare mixte înființată cu doi ani înainte.

În 1929, societatea a obținut de la Ministerul de Interne aprobarea pentru organizarea unei loterii, din a cărei vânzare de bilete urmau să se adune fonduri pentru noile construcții. În 1932 s-a pus piatra de temelie a bisericii cu hramul Sfântului Ierarh Nicolae, iar lucrările au continuat, îngreunate de al doilea război mondial, până în 1950.

Configurația bisericii amintește de catedralele medievale gotice, iar picturile au fost realizate în tehnică fresco (o metodă deosebit de rezistentă în timp, efectuată pe o tencuială de var proaspăt în care se înglobează pigmentul prin carbonatare).

În ce privește școala, aceasta a funcționat în clădirea construită cu banii obținuți în urma loteriei până în 1952, când a fost mutată în localul unde găsim astăzi Școala Gimnazială ”General Eremia Grigorescu”.

Sursa: Monitorul Oficial, 27 iunie 1929